În timpul ocupației romane (106 d.Hr.-271/275 d.Hr.), granița dintre Imperiul Roman și triburile dacilor liberi din Nord, trecea prin teritoriul actual al județului Sălaj, începând de la Valea Someșului, peste culmile Munților Meseș, și până în valea Crișului Repede.

Jumătate din actualul teritoriu al județului, mai exact partea de sud-est, a făcut parte din regiunea Dacia Porolissensis, denumire provenită de la cel mai important centru militar, economic și vamal din județ, Porolissum, capitala provinciei, după anul 124 d.Hr. .

Aici, romanii au construit un sistem complex de apărare constituit din 9 castre romane, 87 de turnuri de supraveghere și semnalizare, descoperite până în prezent, valuri de pământuri, șanțuri și ziduri de piatră.

Dintre cele mai vechi edificii construite pe teritoriul județului Sălaj, care astăzi sunt vizibile, câteva compun frontiera Imperiului Roman, limesul daco-roman, „limes porolissensis”: două castre romane, din care unul face parte dintr-un complex arheologic, valuri de pământ, șanțuri și urme ale turnurilor romane de supraveghere și semnalizare și a zidurilor de piatră.

Cercetările arheologice mai însemnate au avut loc în perioada comunistă și acestea au scos la iveală suficiente dovezi ale vieții soldaților romani stabiliți în zonele castrelor romane de la Porolissum, Buciumi, Romita, Românași, Sutoru, Brusturi, Jac, Tihău, Zalău. Dintre acestea, doar două sunt amenajate, astfel încât să fie introduse în circuitul turistic.